Cum să NU faci o invitaţie pentru presă

Să presupunem că lucrezi la o instituţie, să zicem la Inspectoratul Şcolar. Într-o zi, şeful mare îţi dă ordin să chemi presa să asiste obiectiv la o manevră electorală de campanie. Tu scrii textul la computer, îl printezi la imprimantă, apoi îl scanezi, îl salvezi în jpg şi îl ataşezi la mailul pe care îl trimiţi presei. E o cale simplă şi eficientă. Obţii astfel un text oblic, scris parcă de un elev de-a doua pe foaie fără linii, dar cu ştampilă şi autografe. Apoi stai şi aştepţi presa. Şi a mai trecut o zi de muncă. Apropo, când au zis ăia că măresc salariile?

Cadeeeee!

În amintirea săriturilor sinucigaşe în Crişul Negru, bunul meu prieten Ioniţă (fratele Zaha) execută un salt în stilul care l-a făcut celebru, la 2500 de km de casă, în Spania. Regret că la vremea realizării fotografiei (august 2005) nu aveam un aparat care să-mi declanşeze în serie, pentru a putea surprinde tzunami-ul devastator care a urmat.

Din acest pahar a băut Andra!!!

Trecerea Andrei prin Băile Felix (la Balul Patronilor organizat de Federaţia Patronilor Bihor) a lăsat urme de neşters. Paharul din imagine va fi vândut la licitaţie.

Claudiu Pop în cădere. De păr.

Ai nevoie de un gând bun şi de un sfat în campanie? Smulge-ţi un fir de păr şi scutură-l de trei ori. Imediat va apărea lângă tine un candidat dispus să te mângâie şi să ţi-l cumpere.

Chiar contează mărimea?

Un prieten şi-a cumpărat de pe internet o muzicuţă. Când a primit pachetul, abia a găsit-o în cutie. Era gata-gata să facă reclamaţie. Atenţie! 1. Palma din imagine nu este a unui uriaş. 2. Prietenul meu nu se numeşte Neghiniţă.

N-aţi văzut un fotograf?

“Fetelor, mai stăm câteva minute şi, dacă nu apare fotograful, ne cărăm. Apropo, pe unde s-o fi ascuns, că mai înainte l-am văzut pe aici?”